texte

Dan Stanciu / Sasha Vlad


OBIECTE
însoţite de comentarii



• Preş pubian cu motive rocamboleşti, folosit la smulgerea nasturilor crescuţi în carne 
(În locul nasturilor smulşi cresc imediat păreri.)


• Romancieră cu polii inversaţi, cuplată la un aparat de lins care funcţionează numai de Lăsata Secului, cînd se mai zvîntă pîcla 
(Cum probabil aţi intuit, este vorba despre una dintre surorile Brontë, aia care i-a spus lui Emily – referindu-se la Anne – că nu-i înaltă şi care s-a măritat cu un fel de nuc.)


• Manuscris al Legii Somogyi-Nelson autentificat şi legalizat de Comisia Gesturilor Largi 
(Spre deosebire de Legea Nelson-Fukada, întrucîtva similară, Legea Somogyi-Nelson nu s-a bucurat de sprijinul unor bîrne.)

• Jumătăţi stratificate de negru jar 
(În dinamica plaselor obosite, jarul negru – care creşte marţea în peştii-lampion şi toamna în intensitate – are rolul de a îngrădi mirarea.)

• Sutien în formă de cangur
(Întrucît forma exprimă conţinutul, e limpede că în acest caz avem de-a face cu o pereche de sîni marsupiali.)

• Joben cu doage pentru dezvoltarea unei glande cu potenţial teluric
(Doaga A subîntinde, doaga B împarte muntele în zone masticabile cu un adînc în vîrf, doaga C – sau doaga-cheie – trage dunga, doaga D se aruncă asupra dungii şi o răzbate, doaga E cîntă în timp ce înghite, doaga F plînge la pupitru. Celelalte doage aşteaptă să le vină rîndul.)

• Moace monumentale cu ochii acoperiţi de păsăret şi nasurile clocotind, observate de un pelerin static la confluenţa dintre o nicovală ovală şi un picior reutilizabil
(Reutilizabil în ce sens? Thomas Kommerz, în Anemonele teatrale şi entuziaste ale piciorului, enumeră trei moduri de reutilizare a unui picior expirat: 1) ca lampă; 2) ca izvor alternativ de muzicalitate; 3) ca piept.)

• Aripioare de tip „A-rh.E8-rx“ montate pe un bloc de granit în care s-au adunat coordonatele unui nud
(Precizare: la orele după-amiezei, nudul îşi face siesta departe şi ca atare aripioarele devin caduce.)

• Majordomul virgulei (semn de punctuaţie întrebuinţat pentru a separa, într-o frază, cuvintele care au aceeaşi masă atomică şi aripioare dorsale diferite)
(Cuvintele cu aripioare dorsale identice, dar care au scaune atomice diferite sînt separate prin virgula-cub.)

• Pijama de canibal confecţionată din coaja unei coase vechi
(În cazuri extreme, cînd cad grinzi sau trece timpul prea încet, se poate folosi şi pînza unei coase noi, dar numai dacă are scări.)

• Baiţ de Aalborg, recomandat celor care se simt picturali
(Celor care se simt sculpturali sau singuri li se recomandă elegia de burduf.)

• Tub cu mîner folosit de vikingii coreeni la topirea seului de gheţar
(Pentru a topi acelaşi seu, vikingii algerieni folosesc un pantof înmugurit sau ceaţa.)

• Caroserie de Datsun „Inca“ montată pe o lespede sub care s-a ghemuit un creator de rămăşiţe pentru a-şi descifra sudoarea
(Descifrarea a dat la iveală fraza Glo igla gulg eglagle care, în limbajul secreţiilor umane, înseamnă „Ia-o mai uşor dacă nu vrei să te evapori“. Acest limbaj fiind unul de excludere, conversia sa în sens are loc numai pe coordonate de exil axilar.)

• Peplum marxist fără pagini
(De fapt, dintre cele 127 de pagini care acoperă de obicei peplumurile, acesta a păstrat patru, ascunse în cute: pagina 11, pe care este transcris discursul rostit de o cheie în faţa unor uşi; pagina 36, la care un trup rătăcitor îşi întîlneşte soarta, sub forma unui strigăt într-o gură; pagina 80, pe care şapte litere înflăcărate sar printre cuvinte, alcătuind un supracuvînt; pagina 105, care devine pagina 109 dacă deasupra ei se întinde o pînză.)

• Bust de orator laloplegic donat de regele bumbacului negru unei creşe-bordel frecventate de ascunzătorii urmelor triple
(Pentru a-i atrage pe ascunzătorii urmelor cvintuple, acelaşi rege va trebui să doneze un întreg taur.)

• „Cadran solar şi anemonic, orizontal, izolat pe covorul de gazon al semilunei“ (într-un desen de Jean Jacques Lequeu), iar în dreapta lui, sub o arcadă gotică, o fîntînă al cărei rost pare a fi acela de a completa imaginea tridimensională a unui ogor care se întinde pînă la perete, unde face o buclă şi o ia de la capăt
(Făcînd bucla, ogorul nu uită să dezgheţe placa.)

• Cîteva smocuri de peri concreţi amestecaţi printre perii abstracţi de pe ceafa unui cunoscător al tuturor obeliscurilor din Pucioasa
(Amestecul de peri concreţi şi peri abstracţi conferă adîncime cefei deschizînd-o pentru clarviziune, întrucît perii concreţi absorb lumina, iar perii abstracţi o scutură.)


OBIECTE
însoţite de note

• Oftat de cîrtiţă preambalat în reproducerea tabloului „Nuferi la a doua năpîrlire“, aparţinînd unui pictor anonim din prima jumătate a zilei*
* În a doua jumătate a zilei, spre seară, aceluiaşi pictor anonim îi aparţine alegoria „Triumful monedei“, înfăţişînd foloasele renunţării la troc. Tabloul este păstrat cu veneraţie în Pinacoteca din Hanoi, împreună cu întîiul fişic de guldeni canadieni moţaţi (douăzeci la număr, exact preţul unei mirese luate cu împrumut).

• Manuscris al Legii Somogyi-Nelson autentificat şi legalizat de Comisia Gesturilor Largi*
* Extrase din manuscris (paragraful privitor la reverenţe şi plecăciuni): alin. 2) „În aplicarea legii se va ţine seama de întîmplare, orice nesocotire, escamotare sau trecere sub tăcere a întîmplării constituind o abatere gravă şi venind în contradicţie cu litera prezentei legi“; alin. 14) „Supuşii au datoria să se încline pînă la pămînt – şi chiar mai jos – în faţa reprezentanţilor autorităţii eterne. Prin supus legea înţelege orice persoană elastic vertebrată“; alin. 309) „La atingerea ţărînei cu fruntea, supusul va scoate un Oh! de entuziasm sincer“.

• Colier de bilirubine care a aparţinut cîndva, pe la începutul Epocii Curului Sobru, unei faimoase colecţionare de tricotaje orale*
* Istoricii ECS/PCS (Epoca – sau Perioada – Curului Sobru) au convenit să numească astfel un interval care se întinde din martie (sau mai) 1720 pînă în ianuarie (sau mai) 1758. A fost epoca de apogeu şi de maxim răsunet a oratoriei fesiere, ilustrată prin discursuri flatulate de o mare limpezime.

• Reconstituire din placaj a sanctuarului unui zeu peltic*
* În dialectul sufletelor cu perdea, prin placaj se înţelege un cumul de stropi.

• Fular înfipt într-un tulnic şi lăsat să vîjîie încet*
* La portretele moarte, ritualul vîjîitului (studiat de Alexis-Undo şi Kovrigova în cîteva aşezări din Valea Spatelui Trist) se desfăşoară astfel: un portret enorm, cu ograda tendoanelor dintre măsele înfoiată, ia tulnicul şi anunţă începerea muncii negre, neîntîrziat. Îndată, portretele de mari dimensiuni, cele de dimensiuni obişnuite, precum şi cele mărunte, care nu-s decît vreo zece, ies din morminte şi se adună în jurul său, fiecare huruind ceva pînă cînd cerul se înnegreşte şi de sus cade un fular. Portretul unei doamne ofiţer culege fularul din noroi, îl miroase ca să-şi dea seama dacă e profund, îl scutură de omizi deasupra unei şei (pe care va încăleca ulterior) şi apoi îl înfige în tulnic. Simţindu-se bine în pîlnia tulnicului, aproape ca într-o matrice, fularul scoate primul vîjîit, urmat (la intervale semnificative) de altele, din ce în ce mai tînguitoare.

• Creion antimulţime cu două caverne (sau bicavernos), una în care se ascunde un cadastru şi alta din care apare silueta dublă a unui bivol care scrie pe o saltea următoarele: A se citi la foc mic*
* Cititul la foc mic era una dintre metodele de adaptare la foame care au cunoscut o largă răspîndire în vremea dinastiei Ştreang. Atunci (din cauza penuriei de grîne), cărţile au devenit alimente, iar bibliotecile s-au transformat în cămări. Citit la foc mic, un tratat de osteopatie (cu ilustraţii în relief) putea asigura unei familii înstărite de muribunzi o amînare a sfîrşitului cu aproape un secol, timp suficient pentru ca agonia să îmbrace aspecte de încîntare.

• Cîrje cu reacţie pentru micuţii plugari veniţi să mai denatureze cîte ceva*
* Caracterizarea acestor plugari prin augmentativul „micuţi“ este oarecum improprie, fiind opera plugarilor normali, care nu vedeau cu ochi buni anexarea meseriei lor de către unii membri ai aristocraţiei agricole. De fapt (cum a recunoscut un pălmaş la procesul intentat Bandei de pe Ogor), era vorba de nişte plugari cît toate zilele – mai puţin ziua de 19 iulie 1942, cînd s-a mişcat poteca.

• Plasmă de criţă pentru Papa-Lume şi Mama-Fum*
* În mitologia Gumarilor, Papa-Lume are un metru, iar Mama-Fum, două capre (Iolanda şi Rodica).

• Cele două pălării din carton acid pe care le poartă un partizan al necunoaşterii cînd merge să verse conţinutul împietrit al unei cupe într-un vas plin cu lichid „x“*
* Lichidul „x“ (numit şi „apa de transfer“) are proprietatea de a eroda melodiile compuse din grîu încolţit, nişte agrafe şi un şnur*.
* Cea mai cunoscută melodie compusă din ingredientele pomenite mai sus îi aparţine lui Franz Achos, un austriac de origine egee, care a compus-o căzînd. Titlul melodiei era „Foarte devreme, într-o zi de mai“, dar l-a pierdut printr-o decizie a unui juriu de înţelepţi care i l-a retras, acordîndu-l unei melodii cu adevărat molcome. Deocamdată (pînă cînd juriul îi va hotărî soarta) i se spune  „Melodia aia“, deşi în catalogul creaţiei lui Achos apar nu mai puţin de 453 de melodii cu acelaşi titlu*.
* Una dintre ele e străbunica pe linie paternă a celebrei „Lucy In The Sky With Diamonds“. (Dacă le aşezi alături şi le îmbraci la fel, în rochii acvatice cu triplu cap, asemănarea este izbitoare.)

• Primele opt capitole ale unui mascul complet gol şi primele şapte strofe ale unei femele parţial ascunse, din care s-ar putea extrage cîteva stepe-trepte pentru a fi meliţate ulterior*
* Primele opt capitole ale masculului sînt următoarele: Capitolul I – „Armele delicate“; Capitolul II – „Primejdia îşi arată formele pline“; Capitolul III – „Intră în scenă pătrunzătorul nas“; Capitolul IV – „Încotro, căpitane? Drumul e blocat de melci!“; Capitolul V – „Diadema cu tampon“; Capitolul VI – „O sabie care ştie ce vrea şi un toiag şovăielnic“; Capitolul VII – „Grota“; Capitolul VIII – „Înecat în stele“. Din păcate, primele şapte strofe ale femelei s-au pierdut pentru totdeauna în incendiul care a mistuit balta. Se presupune (fără a exista vreo dovadă în sprijinul acestei ipoteze) că erau compuse din versuri scurte, de maximum zece silabe, avînd rime pestriţe.

• Pijama de canibal confecţionată din coaja unei coase vechi*
* Pe flancul drept al pijamalei e amenajat un depozit pentru oase.

• Grilă deformabilă pentru verificarea Teoremei lui Muşoianu, confecţionată din mai multe plase suprapuse şi din care flama iese mai fierbinte decît a intrat*
* Stere Muşoianu, specialist valah în arderea spontană a chibriturilor marca „Rug“, refugiat pe insula Man din cauza persecuţiilor la care era supus în Valahia de către aripa conservatoare a utilizatorilor de amnar. Teorema sa (numită şi „teorema arderii îmbrăţişate“) spune că două beţe de chibrit nu pot arde la fel decît dacă între ele s-a creat o armonie. Din păcate, ecuaţia armoniei (asupra căreia Muşoianu a revenit de cîteva ori în ultimii săi ani de consum febril) a rămas la stadiul de gînd, lipsindu-i spinarea pentru a fi întreagă.

• Sul de interfaţă „blau-grau“ plus cîteva doze de zer*
* O doză de zer normală are între 4 şi 8 şuviţe.

• Orificiu de evaluare optică practicat în zilele cînd nimeni nu are chef de nimic, dinaintea unei oglinzi prin care se vede cum din nimic răsare alt nimic, mai plinuţ*
* „Plinuţ“ nu echivalează, în acest caz, cu o rotunjire a nimicului, ci cu extinderea sa către gol.

• Agregat pentru prelucrarea la rece a sîrmei nazale*
* Prin prelucrarea la rece a acestui tip de sîrmă (sau a fibrelor de magnet care acoperă plafonul stomacului la zebre) se obţin fulgi înalţi.

• Dispozitiv terasat, prevăzut cu o incintă de ejecţie (numită şi „scoteţ“), prin care se trec toate cuvintele care încep şi se termină cu u*
* Trecut prin scoteţ, cuvîntul „umăr“ se înfoaie, cuvîntului „umbră“ îi apar pete pe abdomen (unele în formă de luminiş), iar cuvîntul „uman“ se reduce simţitor, pînă la dimensiunea diminutivului „umănel“. Cum însă nici unul dintre aceste cuvinte care încep cu u nu se şi termină cu u, rămîne ca trecerea prin scoteţ a cuvîntului „unu“ să le adauge un u final.

• O „ea“ în formă de „L“ descoperită în spatele intenţiei de a te răscula*
* „L“-ul are trei inele, cîte unul pe fiecare dinte.

• Colos dezosat vîndut la parterul unei tejghele verticale, împreună cu un ascensor lichid*
* La etajul 24 al tejghelei (unde se ajunge urcînd scara de gaz), un colos al cărui schelet nu a cunoscut carnea se pregăteşte să trăiască.

• Omisiune trecută cu vederea şi totuşi extrem de prezentă în anumite priviri*
* De exemplu, în privirea care poate numi.
  
• Patrafir despicat în patru şi cusut la loc, după ce fiecare dintre cele patru segmente a primit cîte un nume, respectiv Ilu, Olu, Alu şi Clupici*
* Numele Ilu corespunde părţii expuse la injurii a patrafirului, numele Olu (care n-ar avea ce căuta acolo) a fost dat unei pete de la poale, numele Alu este purtat de un sfert din patrafir numai pe dos, iar numele Clupici (fiindcă sună mai războinic) îl poartă bucata care zăngăne.

• Bancnotă de 50 de dinţi pe care sînt imprimate siluetele a patru culegătoare de ridichi atacate de un tigru miştocar şi salvate în ultima clipă de cine? De un şchiop iute de picior.*
* Pe bancnota de 100 de ochi (sau argus) apare figura demonului-miel, din profil, rărindu-se.

• Cîteva smocuri de peri concreţi amestecaţi printre perii abstracţi de pe ceafa unui cunoscător al tuturor obeliscurilor din Pucioasa*
* Aceste obeliscuri sînt subterane şi au fost coborîte de mai-marii oraşului pentru a comemora cele mai importante momente de amnezie din istoria secundară a Pucioasei. Opere de maturitate ale unui caricaturist psihopat din Grenoble, obeliscurile au fost învelite (în cadrul unei ceremonii festive la care s-au servit plăcinte cu sfoară) de Ziua Înfrîngerii.

• Cîteva picături de sînge monstrual pe treptele unei scări care duce la o poartă veche, închisă cu un lacăt minunat. Dacă-l deschizi, intri într-o pungă de plasmă unde un jocheu linge un craniu*.
* E vorba despre craniul unei garoafe din cuaternar. Din scheletul ei au mai fost recuperate două vertebre (uşor ofilite) şi omoplatul drept al unei petale.

• Xilofon cu furci cromate acordat ca recompensă celui care poate spune cît de utilă este aplicarea legii Pascu-Takahashi în situaţiile voievodal-glaciale cauzate de rotunjirea cubului la colţuri*
* Legea Pascu-Takahashi (sau „legea întreţeserii contrariilor“) spune aşa: „Marginile unui nor domestic pot deveni centrale sau îşi pot schimba culoarea (din verde în fugar) cînd intră în contact cu un extra-miez“. 

• Mînecuţe afectate de o surditate severă în partea de jos a panaceului, acolo unde se îmbină cu toptanul*
* Conform unor legende incluse în terapia formelor aberante de auz, îmbinarea cu toptanul drege glasul.

• Zbir molcom într-o situaţie aparent azurie: deasupra se deschide un sul sonor, iar jos (dar nu prea adînc) se închide o paranteză palpată subcutanat*
Prin palpare, aburii de sub pielea parantezei sînt aduşi mai aproape de os, pentru a nu mai fi guralivi.


Obiecte 
(CXI)

• reorfect opozabil
• amaluţe herculeene 
• sublimeală ascuţită
• nuştoi cruciat
• meremeu argăsit 
• glozeri insuportabili, dar încă în garanţie
• fulme roşie sau cu omuleţ
• impraxiclid cîrn
• pleşchere barosane
• bîl apotropaic
• chiofleag crăpat longitudinal
• zimdei flotanţi
• ceaca-vlucii cîrpită cu deuteriu
• jumăgău pluşat
• otrovele otrăvitoare
• ghimz cu 16 compartimente
• ulveştri vibratili, dar fără buzunare
• scaioc noroios
• secvilare corcite cu insecte de pripas
• joaie agresivă cînd e în rut
• delţi filtraţi şi daţi cu benzol
 • plupion bombat eroic şi emanînd noxe



Obiecte
(CXI)
Anexă
 

Reorfect (pl. reorfecte), s.n. Al treisprezecelea dintre cele 23 de degete ale unui revolver ierbivor amfibiu. Serveşte la pipăirea muniţiei, care uneori tresaltă. • Amaluţe (sg. amaluţă), s.f. Femei pe jumătate stejar care, în mitologia cosmetică, erau vestalele Marelui Ruj. Mai multe triburi de pantaloni xenolatri le-au înălţat temple pe văile unor bulevarde (ale căror vestigii sînt vizitate anual de peste un milion de pelerini umblînd în cîrje roz), iar Pupillus Fitnessianul le-a închinat nişte ode considerate de unii exegeţi drăguţe. • Sublimeală (pl. sublimeli), s.f. Segmentul superior al unei rogojini de atac. • Nuştoi, s.m. Comandantul unui grup de opt alternăfleţi (un fel de bucşari pitici). • Meremeu (pl. meremeuri), s.n. Pielea de pe spinarea unui tractor. Dacă tractorul a fost jupuit de viu, din respectiva piele se confecţionează diatribe. Dacă a fost prelevată de la un cadavru, din ea se fac numere pentru porţi. • Glozeri (sg. glozer), s.m. Aburii care ies dintr-o mireasă luată cu forţa de pe cuibar şi întinsă pe calea ferată, între două felii de pîine unse cu tuse. • Fulme (pl. fulmi), s.f. Roata cu trei spiţe (reglabile prin salivare) din gîtul interpretelor de gospel, aşa-numitele „gospeline“. Cu ajutorul ei, acestea pot aşterne un covor de „Aleluia!“ pe orice şosea. • Impraxiclid (pl. impraxiclizi), s.m. Cîine hrănit cu litere din os pentru a fi în stare să articuleze scurte discursuri despre cum se comportă cîinii într-un spaţiu gîndit ca un ciorap. • Pleşchere (sg. pleşcher), s.n. Potcoave pe care e bine să ţi le fixezi pe frunte (folosind caiele de 5 cm) cînd cugeţi, pentru ca mintea să nu calce strîmb. • Bîl (pl. bîluri), s.n. Miezul calcaros al sprîncenei crinului, macerat într-un litru de ironii. Te freci pe braţe cu unguentul astfel obţinut şi strigoii te vor ocoli, ba chiar vor vomita grozav cînd li te-arăţi. • Chiofleag (pl. chioflegi), s.m. Trunchiul unei statui, după ce i s-a îndepărtat scoarţa. • Zimdei (sg. zimdeu), s.m. Baloane din pînză cerată umplute cu aer cald şi legate cu parîme la tribordul şi babordul unui landou militar, pentru ca vehiculul care-l transportă pe generalisimul sugaci să nu se scufunde în asfalt. • Ceaca-vlucii, s.f. Placenta vegetală a unui accelerator de vreascuri. • Jumăgău (pl. jumăgăi), s.m. Surtuc purtat de geamgii în anotimpul viforos, pe deasupra unei cămăşi de sticlă cu guler opac şi cu manşete din oglinzi dantelate. • Otrovele (sg. otrovea), s.f. Fructele arborelui de ziar. • Ghimz (pl. ghimzuri), s.n. Geamantan în formă de om, foarte practic. Îl umpli (sau o umpli, fiindcă s-au pus în vînzare şi modele feminine, iar la comandă firma poate livra, în plus, modelul Junior), îl închizi şi îl ţii de mînă. Merge singur pe lîngă tine pe propriile picioare, nu e nevoie să-l cari. • Ulveştri (sg. ulvestru), s.m. Viermi bicefali care se dezvoltă în cutia de viteze a unui sicriu. • Scaioc (pl. scaioace), s.n. Afluent al unui rîu deviat spre o tigaie cu 10.000 de locuri. • Secvilare (sg. secvilar), s.n. Animale de laborator pe care era testat, în antichitate, vaccinul antideclin. Printre primii beneficiari ai acestor experimente s-a aflat regele Stroe al II-lea din Calafat, care nu a mai decăzut, ci s-a prăbuşit de-a dreptul sub tron, unde nişte molii i-au ros graniţele. • Joaie (pl. joi), s.f. Maşină de fălţuit sutienele de lemn pe care le poartă anumite zebre divine cînd ies din ou la cumpărături. Masculul acestei maşini se numeşte joier, are un penis cu capac între omoplaţi şi îşi exprimă sentimentele prin sîmburi. • Delţi (sg. delt), s.m. Copilaşii stufului. Întrucît sînt plini de găuri pe tot corpul, nu pot fi alimentaţi decît cu sita. • Plupion (pl. plupioni), s.m. Drapel anal.


17-19 mai 2008